Biserica veche a satului Borosești cu hramul ,,Sfântul Grigore Teologul și Ecaterina” a ars în anul 1812, iar cea actuală cu hramul ,,Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost ridicată de boierul Manolache Costache Epureanu, cel care stăpânea moșia în anul 1824, pe vechea temelie din piatră cioplită manual, din bârne de stejar cu vălătuci, pardosită cu scândură de brad pe exterior și interior, înzestrându-o cu icoane aduse cu carele de boi de la un schit părăsit de călugări greci ale cărui ruine mai există și astăzi în pădurea Borosești, iar de bunul mers al lucrurilor s-a ocupat preotul de atunci Moisa Vasile.
DATE DESPRE SAT
Satul Borosești este astăzi parte componentă a comunei Scânteia și se află la circa 30 Km. de orașul Iași, pe traseul spre Vaslui. Potrivit însemnărilor lui Ion Muscalu, satul Borosești a fost atestat documentar la 5 mai 1436 printr-un uric domnesc. Denumirea ar veni de la un anume Boris, satul fiind inițial numit Borisești. Vatra veche a așezării era situată pe dealul Lese (les însemnând în slavonă pădure). Mai târziu, aceasta a fost strămutată între dealurile Lese, Livezi, Poiana și Viei.
Edificii importante ale satului avem ,,Școala Generală cu clasele I-VIII și două monumente ale eroilor în cimitirul actual al satului construit din piatră în memoria eroilor de la anul 1916 și unul construit în curtea bisericii în memoria eroilor de la anul 1944, pe temelie de beton din lemn sculptat.
Ca personalități culturale care au vizitat satul Borosești sunt: poetul național Mihai Eminescu în 1874, pe când era revizor școlar pe județele Iași și Vaslui, apoi în perioada interbelică a lui Mihail Sadoveanu cu peripețiile vânătorești descrise în cartea ,,Țara de dincolo de negură”, iar în perioada comunistă a d-lui profesor Constantin Ciopraga și actorului Dionisie Vitcu .
DATE DESPRE BISERICĂ
Biserica veche a satului Borosești cu hramul ,,Sfântul Grigore Teologul și Ecaterina” a ars în anul 1812, iar cea actuală cu hramul ,,Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, a fost ridicată de boierul Manolache Costache Epureanu, cel care stăpânea moșia în anul 1824, pe vechea temelie din piatră cioplită manual, din bârne de stejar cu vălătuci, pardosită cu scândură de brad pe exterior și interior, înzestrându-o cu icoane aduse cu carele de boi de la un schit părăsit de călugări greci ale cărui ruine mai există și astăzi în pădurea Borosești, iar de bunul mers al lucrurilor s-a ocupat preotul de atunci Moisa Vasile.
Inițial acoperișul a fost din șindrilă, însă mai târziu aceasta a fost înlocuită cu tablă neagră, apoi în anul 1968 cu tablă galvanizată. La exterior biserica a suferit numeroase intervenții pe exterior, dar pentru a proteja interiorul de curenții reci în 1968 a fost tencuită cu cement, lucru care a afectat destul de mult aspectul original.
Din 2004 este declarată și inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Iași - aprobată prin Ordinul nr. 2314/8 iulie 2004 al Ministrului Culturii și Cultelor și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, an 172 (XVI), Nr. 646 bis din 16 iulie 2004, având în Catapeteasmă , Sf. Altar și pridvor un număr de 58 de icoane vechi de la fostul schit.
Într-un viitor apropiat se dorește a se realiza o reparație pe exteriorul bisericii și înlocuirea acoperișului acesteia, care în prezent este destul de degradat, după cum se poate vedea și din fotografiile făcute.
